Fight for Survival

Aș împărți lupta reală în patru categorii:

1. lupta cu mâinile goale

2. lupta cu arme albe și contondente

3. lupta cu arme de foc

Lupta poate începe cu una dintre aceste categorii, dar poate continua și termina cu alta.
Această posibilitate ne îndreaptă spre a patra categorie: 

4. lupta combinată.

Vom lua ca punct de referință lupta cu cuțitul, pentru că astfel vom înțelege mai bine lupta cu mâinile goale, cu armele contondente și cu armele de foc. 

Arma trebuie percepută ca o extensie a brațului.

Lupta cu cuțitul

Este concepută pentru a realiza un echilibru de forțe între atacator și noi, urmărind în esență scoaterea atacatorului din luptă fără a-i produce moartea, ci doar rănirea membrului în care ține arma ce urma să ne ia nouă viața.
Dacă suntem obligați de împrejurări să continuăm contraatacul, o vom face plecând de la același principiu de bază, și anume încercarea evitării zonelor în care moartea survine rapid.

Nu ar trebui să existe exerciții impuse pentru studiu (gen kata), deoarece sunt doar o risipă de timp și de energie. Nu trebuie să existe combinații prestabilite, ci doar reacție rapidă și adaptabilitate.

Adaptabilitatea și răspunsul rapid trebuie să fie în funcție de intensitatea și forma atacului sau a contraatacului oponentului și a mediului înconjurător.

De ce așa?

Pentru că doar așa se poate dezvolta un reflex real. 

Antrenamentul sub forma diferitelor scenarii, prin care lucrează în ziua de astăzi diferitele sisteme de luptă moderne, este limitat în dezvoltarea reflexului.

Cum se dezvoltă reflexul?

Exersând studiul reflexului progresiv prin exercițiu.

Exemplu: Mai întâi se dau toate informațiile despre atacul simplu și direct: „Te lovesc cu brațul din față în zona capului pe un unghi drept, acum.” Asta înseamnă că știm când, unde și cum suntem loviți.

Trebuie să ne apărăm când se execută lovitura, apoi începem să eliminăm, una câte una, aceste informații, până când rămâne vidul, non-informația. Rămâne doar acțiunea în sine, iar noi trebuie să ne apărăm de lovitură instinctiv cu ajutorul reflexului construit progresiv prin exercițiu practic și consolidat prin experiență și învățare.

Această explicație este valabilă, bineînțeles, pentru orice unghi de lovire și se aplică oricărui oponent cu o armă în mână sau fără. 

Aceasta este rețeta succesului în construirea unui reflex de luptător, care nu este decât o mică parte integrantă din reflexul natural al omului, cu care ne-a înzestrat natura.

Bineînțeles că acest antrenament se aplică și în cazul luptei cu mâinile goale.

Când vorbim despre supraviețuire, vorbim despre luptă reală, sălbatică, brutală, nu despre lupta confortabilă din sala de antrenament ori vreun meci sportiv combativ. Vorbim despre lupta fără reguli, unde orice este posibil.. 

Tipurile de tehnici:

Există două categorii de tehnici:

1. Tehnici care pot fi aplicate – Sunt cele ce pot fi executate când nu avem informații despre atac. Sunt simple și nu neapărat frumoase, dar sunt aplicabile într-o luptă reală.

2. Tehnici care pot fi demonstrate – Sunt cele care pot fi executate doar când avem informații despre atac (de exemplu, cu ce și unde se lovește). Pot fi frumoase, dar înșelătoare și, de multe ori, neaplicabile datorită complexității lor.

Principiile după care ar trebui să ne ghidăm cu toții:

• Fii mereu în mișcare, dar nu haotic (o țintă dinamică este mai greu de lovit decât o țintă statică).

• Atacă prima dată doar partea corpului care este mai aproape de arma ta.

• Retrage-te cât să îți permită contraatacul.

• Implică mâna pasivă doar când ești nevoit să închizi distanța.

• Adaptează-te și improvizează (să nu existe combinația 5, pagina 7).

• Execută o proiectare la sol cu finalitate doar când ai controlul.

• Fii fluid ca apa în acțiune.

Cum știu când am controlul?

Unul dintre exemple este atunci când oponentul nu mai reușește să-și țină arma în mână, iar asta poate fi după ce se secționează tendoanele mușchilor flexori ai mâinii, cei care fac legătura dintre palmă și antebraț.

Formele atacurilor potențialilor agresori

Există mai multe forme de atac:

• Atacul plănuit – Când individul decide să producă rău în urma unei lupte pierdute, a unei gelozii, a unui atac terorist sau a unui atac profesionist.

• Atacul la întâmplare – Când atacatorul lovește la întâmplare victimele, din diverse motive psihice, combinate de obicei cu consumul de alcool sau substanțe stupefiante.

• Atacul fortuit – Când atacatorul se luptă și consideră că trebuie să scoată arma și să atace.

Toate cele trei forme de atac au două forme de manifestare:

1. Atacul zgomotos – Are rolul de a învinge victima psihologic prima oară, apoi de a o ataca fizic. De obicei, acest tip de atac se execută cu arma la vedere.

2. Atacul silențios – Are rolul de a lua prin surprindere și de a-și atinge scopul rapid. De obicei, acest tip de atac nu se execută cu arma la vedere.

Te poți apăra cu mâinile goale împotriva unui atac cu cuțitul?

„Nu o să mi se întâmple mie!” Asta au spus probabil și victimele din diferite situații petrecute în lume.

Atacurile – fie că au fost teroriste sau doar ale unor minți criminale – arată că armele albe rămân unele dintre cele mai periculoase obiecte de atac. În plus, oamenii care nu se antrenează specific nu știu care este abordarea inteligentă în astfel de cazuri!

Trebuie spus de la bun început: apărările împotriva cuțitului pe care le vezi în filme sau pe YouTube nu au toate legătură cu realitatea!

În realitate, atacurile sunt mult mai rapide și haotice.

Idei de bază în atacurile cu cuțitul:

• Nu există o tehnică sigură de apărare, doar principii și strategii.

• Nu face pe eroul! Cuțitul este o armă extrem de periculoasă.

• Fii pregătit să fii tăiat! Și să aplici tehnici de prim-ajutor pentru tine și cei din jur.